Un alt City of angels

Toată lumea se înghesuie la un spectacol cu actori foarte cunoscuţi. La fel se întâmplă cu scrierile autorilor deja celebri. De multe ori însă tinerii actori impresionează prin naturaleţe, muncă impresionantă, şi, fireşte, talent. Le lipseşte experienţa, dar compensează cu pofta de viaţă şi bucuria de a fi pe scenă.

Vineri seara am acceptat provocarea de a vedea City of angels (nicio legătură cu filmul omonim în care joacă incredibil Nicolas Cage şi Meg Ryan), la Cutler Majestic Theatre, în Theatre District, Boston. Mi-am dorit de mult timp să văd un spectacol în cocheta sală despre care am auzit aşa de multe. Dar pentru ca seara să fie un adevărat succes, am luat întâi de toate cina la Tantric, un restaurant cu specific indian din aceeaşi zonă dedicată teatrelor. Restaurantul a fost o surpriză foarte plăcută. La intrare am fost întâmpinată de o doamnă foarte stilată şi extrem de amabilă –am aflat mai târziu că era una dintre patroanele restaurantului -, m-a condus apoi la masa unde erau deja prietenii mei. Atmosfera relaxată, intimă, accentuată de muzica indiană din fundal, de culorile calde ale localului şi de decoraţiunile de bun gust a făcut preparatele indiene pe care le-am servit, parcă, mai gustoase.

Ne-am îndreptat apoi spre adevărata ţintă a serii, Cutler Majestic Theatre. Situat în zona istorică dedicată teatrelor, în inima Bostonului, Cutler Majestic Theatre datează din 1903, fiind destinat spectacolelor de operă. E primul teatru din Boston care a fost construit fără coloane, astfel, atât calitatea sunetului, cât şi vizibilitatea sunt excelente. Pe lângă piese celebre ce au făcut de multe ori înconjurul lumii, interpretate de nume sonore, teatrul prezintă, an de an, piesele studenţilor de la Emerson College. Nu e greu să ne imaginăm responsabilitatea ce cade pe umerii acestora.

City of angels (muzica: Cy Coleman, versurile: David Zippel, după o carte de Larry Gelbart) e o piesă care nu numai merită văzută, aş zice chiar văzută cu atenţie. E un spectacol al zilelor noastre –deşi are loc în Los Angeles, la mijlocul anilor 1940-, cu dialoguri de un realism uneori frapant. Inteligenţa personajelor e dublată de umor şi de o fină psihologie ce ne permite să pătrundem în lumea gândurilor personajelor.

Jocul actorilor, întărit de muzica de jazz din fundal (re)creează un întreg context. Pe fondul crizei anilor 40, ce a generat pesimism şi deziluzie, au apărut comediile negre ale anilor 40-50. Pătrundem astfel într-o lume în care graniţa dintre bine şi rău e într-o continuă mişcare. Romancierul Stine scrie, mai bine zis încearcă să scrie, un scenariu după romanul său, dar Stone, personajul său, nu cooperează. Se nasc o mulţime de aventuri, poate chiar prea multe pentru o piesă de teatru. Am avut senzaţia că efectul asupra publicului ar fi fost mai puternic dacă piesa ar fi fost cu 15-20 de minute mai scurtă. Mi-a plăcut finalul- clarificator. Realitate şi ficţiune, ficţiune şi realitate.

Involuntar, povestea asta mă duce cu gândul la „jocul” de-a femeia ascunsă cu LIS. Atmosfera e perfectă. Păşim spre o altă lume, cea a artei.

P.S. Ca un bonus, am cunoscut câtiva oameni interesanţi şi pe una dintre actriţe, Camille Harris, o tânără frumoasă şi talentată.

Tags: Camille Harris, City of angels, Cutler Majestic Theatre, Tantric