Cel mai frumos incipit… “ever”

Am primit de la Ameer provocarea de a scrie despre cel mai frumos incipit “ever”. Am început să sap în memorie după incipituri excepţionale. Las de-o parte “A fost odată ca niciodată…”, deşi a fost începutul care mi-a încântat anii copilăriei. Renunţ şi la Kafka, menţionat deja de Anda, cea de la care a pornit toată această “nebunie”.

Nu pot să uit cum m-am pierdut cu totul citind Italo Calvino, Se una notte d’inverno un viaggiatore. A început aşa: “Stai per cominciare a leggere il nuovo romanzo Se una notte d’inverno un viaggiatore di Italo Calvino. Rilassati. Raccogliti. Allontana da te ogni altro pensiero. Lascia che il mondo che ti circonda sfumi nell’indistinto. La porta è meglio chiuderla; di là c’è sempre la televisione accesa. Dillo subito, agli altri: «No, non voglio vedere la televisione!» Alza la voce, se no non ti sentono: «Sto leggendo! Non voglio essere disturbato!» Forse non ti hanno sentito, con tutto quel chiasso; dillo piú forte, grida: «Sto cominciando a leggere il nuovo romanzo di Italo Calvino!» O se non vuoi non dirlo; speriamo che ti lascino in pace.”

Şi nu putea să lipsească începutul une cărţi de care nu am reuşit să mă plictisesc indiferent în ce limbă am citit-o, la ca vârstă sau în ce ţară. Antoine de Saint-Exupéry, The Little Prince: “I ask the indulgence of the children who may read this book for dedicating it to a grown-up. I have a serious reason: he is the best friend I have in the world. I have another reason: this grown-up understands everything, even books about children. I have a third reason: he lives in France where he is hungry and cold. He needs cheering up. If all these reasons are not enough, I will dedicate the book to the child from whom this grown-up grew. All grown-ups were once children- although few of them remember it.”

Sau un incipit interesant descoperit chiar azi, în cartea lui Dee Dee Myers, Why women should rule the world? Iată şi fragmentul: “Women should rule the world. That was it, the answer to my frustration and growing political alienation. It seemed so simple, so obvious. Women!”

Pe măsură ce scriu îmi dau seama că acesta trebuie să fie un post deschis, în care să adaug citatele pe măsură ce îmi vin în minte sau îmi apar în faţa ochilor.  Mi s-a părut interesantă ideea. De multe ori alegem cărţile pe care le citim în funcţie de interesul pe care ni-l trezeşte prima pagină. Dacă sunt voluntari, aştept citatele!