Păşim uneori în locuri aproape ireale şi timpul se scurge dintr-o dată altfel. Alunecă repede, aproape prea repede. Şi atunci aş vrea să opresc timpul, să-l rog să aştepte, să nu mai gonească spre nicăieri în acel ritm nebunesc.
Acum o săptămână aterizam pe aeroportul din Cluj-Napoca. Probabil cea mai rea aterizare din viaţa mea, dar ce mai contează când la câţiva metri te aşteaptă cei dragi? A urmat o perioadă roz, plină de farmecul reîntâlnirii familiei, prietenilor, locurilor dragi din inimă sau din memorie. Într-o mare de oameni nemulţumiţi, frustraţi, plini de regrete şi nesiguranţă, am refuzat să vad, să cred sau să accept realitatea pe care am părăsit-o cu zece luni în urmă. M-au trezit la realitate vânzătoarele plictisite -ce folosesc cuvintele pe post de arme şi nicidecum spre a-şi atrage clienţii-, chelneriţele incompetente -care uită să salute sau te ignoră în loc să te servească-, vânzătoarea de bilete de la gară – o româncă cu adevărat nesimţită, ce a ţinut neaparat să urle, ca un lup în pădure, la aproape fiecare client.
O să râdeţi şi o să ziceţi că de aici am plecat. Sau o să ziceţi că astea sunt fiţe. Iubesc România, dar normalitatea care se serveşte aici nu e normalitate. Aş vrea să nu le mai permitem oamenilor care trăiesc din banii noştri – chelneriţe, vânzătoare, şoferi de autobus şi aşa mai departe- să ne răpească energia pozitivă, plăcerea de a face cumpărături, călători… Şi asta depinde de fiecare dintre noi!
Tags: Romania
June 28, 2008 at 9:43 am |
Daca cineva rade de ce ai scris tu, ori e nebun, ori nu e intreg la minte. Tinerii cresc intr-o astfel de lume, si “adultii” se mira ca majoritatea devin betivi si detinatori de alte vicii asemanatoare. Cine poate, pleaca, lasa aceasta lume in spate, ceilalti….o inghit. E ca si cand ai avea un Ford Mustang si o Dacia Lastun. Daca le ai pe ambele, bineinteles vei alege Fordul, daca nu, mergi la peco sa dai 10 lei pe doi litri de benzina, sa faci 100 km cu Lastunul, oricum, motorul nu va tine mai mult.
June 28, 2008 at 11:33 am |
Nu sunt fite deloc. Si cred ca si cei care locuiesc aici permanent observa. Cel putin eu, de fiecare data cand am de’a face cu persoane dintr’astea, pe de o parte ma uimeste cat de anormal e, dar pe de alta parte nu pot sa zic ca sunt surprinsa. Ma astept la ce’i mai rau, cand nimeresc o vanzatori helpful sunt chiar uimita, ii retin, eventual povestesc si la altii. And there’s nothing normal about that.
June 28, 2008 at 8:03 pm |
@Dan: Am ras la comparatia ta. Da, din pacate am observat si eu cum se bea in Romania si de la ce varsta. Si cand ma gandesc ca in State de multe ori mi-e greu sa obtin un pahar de ceva ca nu le place ID-ul meu. Mai bine asa decat sa vezi mai toti adolescentii cu berea in mana.
June 28, 2008 at 8:08 pm |
@Ameer: Azi la magazin (alt magazin) doamna a fost tare dragutza. I-am zambit si i-am spus ca ii multumesc ca m-a servit desi se apropie ora inchiderii. Am vazut pe fatza ei cum s-a conturat un zambet, generat de faptul ca am apreciat munca ei. Si am fost multumite amandoua!
M-am intors la un targ de produse traditionale romanesti, caci vanzatorul/ olarul insusi, din Satu-Mare, a fost asa de draguz incat am vrut sa-l sustin cumparandu-i mai multe produse.
Asta nu inteleg eu, nu e mai usor sa fii dragutz, amabil, sa vorbesti frumos, civilizat decat sa fii nesimtit?
July 8, 2008 at 5:09 am |
pai toate se datoreaza lipsei de bani si uneori chiar a inculturii.dar sa nu mai vorbim de o alta cauza supraumana pt romani:munca neplatita!!!!!
July 8, 2008 at 10:44 pm |
@crazy zone: Cat timp pe strada sunt masini luxoase si se deschid noi si noi supermarketuri cred ca totusi sunt bani in Romania. Ca nu sunt impartiti echitabil, asta e partea a doua. Dar unde e dreptate sociala (sau de orice tip) in lumea asta?
La capitolul cultura stam insa mai rau. Am daramat/ distrus modelele si nu am pus nimic in loc. Scoala e in cadere libera; sa ma mai mir?
November 10, 2008 at 2:02 am |
cat costa sa fi amabil si civilizat? sau sa zambesti?
nimic.
de ce beneficii am profita daca ar fi asa? multe.
da’ stai! nu se poate pt ca in primul rand nu ma gandesc si in al doilea rand sunt la servici si ma doare asta asa ca sa te doara si pe tine.
avem un twisted society
m-am nascut intr-o familie cu parintii muncitori amandoi, dar nu stiu cum m-au invatat respect si sa apreciez multe in viata
alte exemple se contrazic insa
in ziua de azi? ma doare sa ma si gandesc ce se intampla
twisted indeed,
peace
November 10, 2008 at 3:54 am |
@dan: Eu nu ma mai gandesc! Imi vad de viata mea de aici. Uneori cand ma intreaba prietenii despre Romania imi amintesc si pana si rememorarea doare. Prea e absurd ce se intampla. Dar asta e, poate intr-o zi lucrurile se vor schimba!