Zilele se scurg, nu, nu, fug unele după altele într-un joc pe care încerc mereu să-l înțeleg, dar, asemenea unui copil ce găsește regulile jocului prea complicate, mă retrag pe margine și observ.
Unele zile sunt calde. Se conturează în nuanțe suave de roz. Altele sunt gri. Am mai scris despre gri și despre cum aș dori să-l pot transforma mereu într-o culoare, orice culoare. Alte zile sunt pur și simplu de un albastru crud, dureros de rece.
De pe margine, unde m-au împins regulile prea complicate ale unui joc ce se presupunea simplu, observ că oamenii trăiesc ca și cum ar avea timp. Ca și cum ar avea eternitatea în degetul mic, ca și cum nimic nu i-ar putea opri sau nimic nu li s-ar putea întâmpla. Aș vrea să zâmbesc, dar pur și simplu nu pot. Jocul acesta e prea trist, căci duce spre moarte. Oamenii aceștia sunt prea triști. Și doare că nici măcar nu conștientizează că pierd mereu ceea ce deja nu au: timp!
Și, pentru că am devenit copilul ce stă pe margine și nu înțelege regulile unui joc devenit mult prea complicat și mult prea puțin distractiv, ca să nu spun dureros, m-am întrebat: de ce lasă oamenii visele să plece? Și observ că jocul e din ce în ce mai dureros. Culoarea pălește și vraja se destramă. De pe margine, câteva lacrimi cad tăcute. Cum ar fi dacă aș putea rescrie regulile jocului? Aș crea un joc simplu, fără complicații inutile, multă distracție și categoric armonie. Culorile ar străluci sub lumina delicată a soarelui și nimeni nu ar mai sta pe margine.
March 7, 2009 at 6:20 pm |
“Cum ar fi dacă aș putea rescrie regulile jocului?”
Cum ar fi daca ti-as zice ca “as putea” sau nu depinde de tine?
P.S. La multi ani de 8 Martie!
March 8, 2009 at 2:52 am |
@ Robert: Ar fi bine. Chiar foarte bine! Poti?
Multumesc de gandul cald!
March 9, 2009 at 8:37 am |
de primavara:-)
http://www.trilulilu.ro/pikchiu/f31e33e4c87b6a
March 10, 2009 at 12:02 pm |
Mersi de link, pikchiu-le!
March 15, 2009 at 2:39 pm |
Se pare ca acest gri e culoarea care ne macina pe majoritatea. Asa cum spuneai, anunta jocul mortii, care, cel putin mie, mi se pare prea complicat, pentru ca n-am reusit sa-l deslusec oricat m-am straduit. De fapt, putine lucruri reusim sa le deslusim. Totusi, ar fi frumos sa poti rescrie regulile jocului. Sau poate nu. Oare nu s-ar complica mai mult situatia in care se afla oamenii?
April 13, 2009 at 8:01 pm |
@Dan: Moartea… fugim de ea pe tot parcursul vietii, dar ne ajunge din urma la un moment dat! Incercam sa o intelegem sau macar sa o acceptam, dar, nu suntem creati pentru a intelege moartea, ci pentru a trai fara a muri!
Poate ca nu putem rescrie regulile marelui joc, dar cu siguranta putem rescrie regulile unor jocuri in care alegem constient sa ne implicam! 
April 26, 2009 at 10:17 am |
nu poate exista un joc simplu, caci a fi simplu inseamna a pierde orice creativiatate. Din pacate e asa: nu suntem egali si nici nu vom fi niciodata. Si nu e vina noastra asta e natura si din natura izvoraste si competivitatea si prin urmare jocul, fara joc totul pierde sens, ne-am plictisi, am fi la fel ca toti ceilalti. Si atunci de ce ne-am juca???
April 26, 2009 at 10:34 am |
Daca tot a venit vorba si despre moarte, nu ma pot abtine.Nu putem fugii de viata, e imposibil atat timp cat moartea e singurul lucru sigur din viata noastra ( spunea Cioran). Si sa nu uitam de bunul sau prieten Tutea care spunea: “Cand ma gandesc la suferintele batranetii, imi dau seama ca in natura asta oarba cel mai geniu este geniul mortii. Faptul ca murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi.”
April 28, 2009 at 12:43 pm |
@ReNato: Putem fugi de viata, de moarte nu putem fugi. Ma uit in jur si vad ca zi de zi, multi oameni fug de viata. Cred ca intr-un moment sau altul al existentei noastre, fugim cu totii de viata. Unii dintre noi au curajul sa se opreasca din fuga si sa se priveasca, sa recunoasca si sa lupte. Altii insa continua sa traiasca fugind de viata, ajungand un fel de morti inchisi in viata. Trista situatia si, din nefericire, reala…