Frunzele copacilor din pădure radiază sub lumina blândă a soarelui după-amiezei. Liniștea naturii se amestecă cu vocile suave ale copiilor. Râul pare liniștit și doar freamătul pădurii pare a răspunde neliniștii din sufletul meu. Aștept… aștept… aștept… am numărat zilele, dar apoi zilele s-au transformat în ore. Mă încăpătânez să nu mai număr orele, să las timpul să treacă în neștire, în speranța, nespusă, că, poate, astfel, timpul va trece mai ușor, mai repede.
Ce ciudată e percepția mereu relativă a timpului. Uneori aș vrea să pot să opresc timpul din curgerea lui prea rapidă – mai ales în oraș, unde ritmul vieții este foarte alert. Și apoi, alte ori, timpul pare a se așeza de-a curmezișul asemeni unui catâr și refuză să treacă, să-mi aducă mai aproape, mai repede, clipa atât de mult dorită.
Și atunci ce e de făcut? Să mă resemnez? Să-mi ocup timpul cu altceva? Să evadez în natură sau pur și simplu în vis? Să accept cumva joaca aceasta a timpului cu mine?! Sau poate să lupt și să-i arăt timpului că îl pot înfrânge, că-i pot schimba încăpătânarea?! Zâmbesc la idea mea năstrușnică de a mă juca cu timpul. Ar fi cu siguranță doar o altă încercare don- quijotescă menită să stârnească fie hazul celor care nu și-au dorit nicicând să grăbească sau să oprească mersul timpul, fie un oftat din partea celor care înțeleg exact despre ce vorbesc.
June 16, 2009 at 10:39 am |
Da, toti ne relationam la timp in functie de evenimentele care se succed in vietile noastre. Probabil cel mai bine ar fi sa stabilim un ritm constant in interiorul nostru pentru ca timpul sa treaca la fel de repede/incet independent de evenimentele exterioare noua
.
July 18, 2009 at 6:27 pm |
Oare timpu are vre-o valoare???
July 22, 2009 at 6:49 pm |
@Aura: Cred ca pe de-o parte nu ar fi rau daca am putea sa ne stabilim un ritm interior constant. Dar putem oare controla totul in viata? Si oricum, daca am putea face asta, nu am distruge treptat farmecul descoperirii, noutatea, neprevazutul, misterul vietii?
July 22, 2009 at 6:50 pm |
@ReNato: Hmmm… timpul are valoarea pe care i-o dam noi, zi de zi, prin actiunile noastre, prin felul in care-l folosim (si astfel valorificam).
July 23, 2009 at 1:46 am |
Asa este, impunandu-ne deliberat scopul de a avea un ritm interior constant este o regula, iar orice regula strica miracolele, noutatea, neprevazutul. Dar daca acest ritm nu este impus deliberat, ci o urmare a unui mod de viata atunci le putem avea pe amandoua.Nu, nu putem controla totul, dar poate ca nici nu trebuie.
Timpul este relativ la lucrurile pe care le facem si la viteza cu care le facem.
July 25, 2009 at 2:21 pm |
E ciudat ca ne dorim uneori sa controlam timpul. Totusi, eu cred ca daca am atinge absolutul, atunci, implicit, am controla si timpul dar totusi ne-am dori sa-l lasam din nou sa curga la modul firesc… Controlul absolut duce la monotonie, teoretic.