Lucian Blaga, Vreau să joc

O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat!
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniţă – încătuşat.
Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu, să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decât cer,
deasupra cer,
şi cer sub mine -
şi-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine,
să nu cârtească:
“Sunt rob în temniţă!”

W.H. Auden, Stop all the clocks

Stop all the clocks, cut off the telephone,
Prevent the dog from barking with a juicy bone,
Silence the pianos and with muffled drum
Bring out the coffin, let the mourners come.

Let aeroplanes circle moaning overhead
Scribbling on the sky the message He is Dead.
Put crepe bows round the white necks of the public doves,
Let the traffic policemen wear black cotton gloves.

He was my North, my South, my East and West,
My working week and my Sunday rest,
My noon, my midnight, my talk, my song;
I thought that love would last forever: I was wrong.

The stars are not wanted now; put out every one,
Pack up the moon and dismantle the sun,
Pour away the ocean and sweep up the woods;
For nothing now can ever come to any good.

Poezie sau pagină de jurnal?

Uneori poezia se împleteşte cu jurnalul, mai ales dacă poezia e parte din viaţa noastră. Un text ivit dintr-un colţ de memorie, un gând sau un prieten de departe, „dintr-o altă lume”, ne poate trimite înapoi în timp. Azi am privit în trecut. M-am văzut pe mine şi pe cei ce erau odată lângă mine. De unii mă desparte distanţa, de alţii o graniţă pe care nu vreau să o trec încă.

Poezia lui Blaga mi-a amintit de Anda; n-am mai auzit pe nimeni recitind din Blaga cu atâta pasiune şi farmec. Îi văd şi acum ochii albaştri umplându-se de emoţie, frumuseţe, trăire. Anda dormea cu Blaga deasupra capului.

De ce Blaga? Pentru serile petrecute „la cap de coridor”. Pentru emoţie, simţire, artă. Pentru că am crescut şi pentru că păstrăm în inimă oameni ce ne-au apărut în drum. Pentru amintiri, trăiri şi vise. Şi pentru că îmi e dor, deşi am exilat cuvântul dor.

Lucian Blaga – Daţi-mi Un Trup, Voi Munţilor (din volumul Paşii profetului)

Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
şi totuşi
flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete,
căci lutul tău slab
mi-e prea strâmt pentru straşnicul suflet
ce-l port.

Daţi-mi un trup,
voi munţilor,
mărilor,
daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi
şi-aş apare năvalnic şi liber
cum sunt,
pământule sfânt.

Când as iubi,
mi-aş întinde spre cer toate mările
ca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi,
spre cer,
să-l cuprind,
mijlocul să-i frâng,
să-i sărut sclipitoarele stele.

Când aş urî,
aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă
bieţi sori
călători
şi poate-aş zâmbi.

Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup.

Sting, Shape of my heart

Why Sting? I’ve read his book -simply titled Lyrics by Sting-  and I was really impressed how much sensibility can this artist have. What’s the shape of your heart? What’s your face or should I ask what your mask is?

I look around and I can’t help but wonder: what is real(ity) and what is just our imagination? This world is moving so fast, I look around and I see people going on without having any direction. It’s sad, isn’t it; to see that nobody ever stops to admire the clouds or the lines of a tree.

This is not the shape I want to let my heart grow in. So I just close my eyes, smile, relax and enjoy Sting’s song. I’ll figure out something, I won’t let emptiness win me.

He deals the cards as a meditation
And those he plays never suspect
He doesn’t play for the money he wins
He doesn’t play for the respect
He deals the cards to find the answer
The sacred geometry of chance
The hidden law of probable outcome
The numbers lead a dance

I know that the spades are the swords of a soldier
I know that the clubs are weapons of war
I know that diamonds mean money for this art
But thats not the shape of my heart

He may play the jack of diamonds
He may lay the queen of spades
He may conceal a king in his hand
While the memory of it fades

I know that the spades are the swords of a soldier
I know that the clubs are weapons of war
I know that diamonds mean money for this art
But thats not the shape of my heart
Thats not the shape, the shape of my heart

And if I told you that I loved you
Youd maybe think theres something wrong
Im not a man of too many faces
The mask I wear is one
Those who speak know nothing
And find out to their cost
Like those who curse their luck in too many places
And those who smile are lost

I know that the spades are the swords of a soldier
I know that the clubs are weapons of war
I know that diamonds mean money for this art
But thats not the shape of my heart
Thats not the shape of my heart.

Tudor Arghezi, Morgenstimmung

Tu ţi-ai strecurat cîntecul în mine
Într-o dup-amiază, cînd
Fereastra sufletului zăvorîtă bine
Se deschisese-n vînt,
Fără să ştiu că te aud cîntînd.